METODA POVESTIRILOR

Una dintre diversele modalităţi utilizate de psihologi pentru a facilita mecanismul proiecţiei constă în a prezenta subiectului o situaţie dezvoltată doar parţial, acestuia revenindu-i sarcina de a completa cum crede că este mai bine, fără a se gândi prea mult timp. În această accepţie se înscrie şi testul Wartegg, care are forma unei serii de desene de completare.
Un alt test de completare este cel creat de Louisa Duss. El constă în a-i pune pe copiii mai mari de 3-4 ani să completeze o povestire deja începută.
Metoda povestirilor Louisei Duss, concepută încă din 1940, constă într-o serie de mici povestiri (zece în total) pe care subiectul trebuie să le completeze. Fiecare povestire se referă la o situaţie care corespunde unui stadiu de dezvoltare psihică în conformitate cu teoria psihanalitică şi trebuie să pună în evidenţă eventuala problematică (sau complexele) care ar corespunde fiecărui stadiu de dezvoltare. De aceea, este necesar ca examinatorul să posede noţiuni clare asupra dezvoltării personalităţii, din punct de vedere psihanalitic ca şi capacitatea de a înţelege situaţiile simbolice.
L. Duss a pornit de la următoarea ipoteză: dacă subiectul dă uneia dintre povestiri un răspuns simbolic, sau manifestă vreo rezistenţă în a răspunde, aceasta înseamnă că situaţia „protagonistului” povestirii îl stimulează să evoce complexul în cauză.
Povestirile sunt extrem de simple, în aşa fel încât să poată fi înţelese de un copil de 3 ani, dar să deţină şi capacitatea de a suscita interes chiar din partea unui copil mai mare ca vârstă.
Autoarea afirmă că testul nu a fost creat pentru adulţi, ci pentru copii, cu toate că ea însăşi a experimentat povestirile şi cu adulţi obţinând în anumite cazuri răspunsuri spontane şi simbolice asemănătoare celor ale copiilor. Era vorba de adulţi încă tineri „inteligenţi, dar nu intelectuali”, conduşi mai mult de intuiţie decât de raţionare (ex.: artişti şi lucrători manuali).
Pe de altă parte, cercetările întreprinse de Passi Tognazzo şi Zanettin Ongaro – 1975 asupra posibilităţii de a aplica „Metoda povestirilor” şi la persoane adulte, utliizând subiecţi între 8 şi 22 de ani, a dus la rezultate pozitive în sensul că răspunsurile la povestiri s-au dovedit a fi discriminatorii şi în măsură să prună în evidenţă problemele afective proprii fiecărui subiect la orice vârstă.
Când a creat povestirile L. Duss a încercat să elimine orice situaţie familiară, prea particulară, în care copilul ar fi putut să se recunoască, şi unde ar fi putut interveni frica de a fi judecat. Pentru aceasta, în trei povestiri „protagoniştii” sunt animale, iar în celelalte subiecţii sunt puşi în situaţii cu totul banale: o petrecere în familie, o înmormântare, o plimbare cu unul dintre părinţi prin pădure.

Modalitatea de aplicare

I se explică subiectului că i se vor spune mici povestiri/poveşti, neterminate, şi că va trebui să ghicească continuarea. Va putea spune tot ceea ce vrea pentru că este ceea ce crede el că este corect.
La cei de vârste mai mari, povestirile vor fi prezentate ca o probă de imaginaţie. Ei vor putea să spună ceea ce le vine în minte, pentru că nu este vorba de o probă de inteligenţă, ci de fantezie, şi oricine poate avea idei diferite despre acelaşi lucru. Se povesteşte în mod direct, avându-se grijă să nu se dea nici o intonaţie unor pasaje care-l pot influenţa pe copil. De exemplu, autoarea L. Duss spune că pentru povestirea cu mielul nu este necesar să se spună că mielul ultim ajuns este pe punctul să moară de foame, deoarece dacă un copil este amabil din fire el se va simţi obligat să spună: „Îi lasă laptele său şi se duce să mănânce iarbă”. Dacă este vorba de un subiect care are o puternică ostilitate faţă de noul venit sau care este foarte ataşat de mama, greşeala ar fi şi mai mare. Aceasta, deoarece faptul că el ştie că viaţa micului miel depinde de ataşamentul său, îi poate crea anxietate din cauza conflictului dintre dorinţa de a se debarasa de noul venit şi instanţa Super-Ego-ului care-i interzice să îşi satisfacă o astfel de dorinţă. Această tensiune între Ego şi Super-Ego va genera o angoasă intensă. Inconvenientul cauzat de dramatizare este valabil pentru toate povestirile.
Deseori răspunsul copilului este prea scurt, dar sub banalitatea sa se poate ascunde un conflict neexprimat. De aceea, este nevoie să se pună întrebări ulterioare, pentru a se aprofunda răspunsul, pentru a se obţine toate informaţiile ce sunt conţinute implicit în primul răspuns dat de subiect.

Evaluarea

În majoritatea cazurilor, un singur răspuns este suficient pentru a scoate la iveală existenţa unei probleme. Totuşi, pentru a formula o judecată mai sigură este bine a se lua în considerare toate răspunsurile, pentru că astfel creşte posibilitatea evidenţierii conflictului.
În general, autoarea arată că se poate presupune existenţa unui complex în prezenţa unora dintre următoarele aspecte în comportamentul subiectului:

1. Răspuns imediat în aşteptare.
2. Prezervarea complexului în răspunsul la alte povestiri.
3. Răspunsul şoptit dat repede.
4. Refuzul de a răspunde la una dintre povestiri.
5. Tăcere şi rezistenţă la răspuns.
6. Subiectul cere să reînceapă proba.

L. Duss prezintă o listă de răspunsuri date de subiecţii săi normali, ca şi liste cu răspunsurile date de subiecţii nevrotici, de la care putem obţine răspunsuri de tip patologic.

Povestiri ce sunt prezentate subiectului:

1. Povestea păsării – pentru a se observa ataşamentul copilului faţă de unul dintre părinţi sau de amândoi.

Un tată şi o mamă, păsări, dorm împreună cu propriul lor copil în cuib, pe creanga unui copac. Dintr-o dată izbucneşte un vânt puternic, cuibul cade pe pământ. Cele trei păsări se trezesc brusc. Tatăl zboară pe un brad, mama pe un altul, dar copilul ce urmează să facă? El/Ea ştie să zboare un pic.

Răspunsuri normale:

Mica pasăre va zbura pe o ramură din apropierea cuibului.
Va zbura spre mama sa.
Va zbura spre tatăl său pentru că este mai puternic.
Va rămâne pe pământ şi va plânge până ce părinţii vor veni să-l caute.

Răspunsuri patologice

Va rămâne pe pământ.
Dacă încearcă să zboare, va cădea şi va muri.
S-a ridicat de la pământ, dar dacă va ploua mai tare va muri.
Mama şi tatăl îl vor ascunde într-o tufă, dar va muri.

2. Povestirea aniversării căsătoriei – pentru a se observa dacă subiectul a fost şocat în prezenţa părinţilor săi; gelozia faţă de unirea părinţilor.

Este aniversarea căsătoriei mamei şi a tatălui. Mama şi cu tata se iubesc mult şi au făcut o petrecere frumoasă. În timpul petrecerii, copilul se ridică şi se duce în fundul grădinii. din ce cauză?

Răspunsuri normale:

S-a dus să strângă flori pentru părinţi.
S-a dus să se joace.
Nu îl/o interesează conversaţia.
A primit o notă proastă la şcoală şi s-a dus să se aşeze pe o buturugă din grădină.

Răspunsuri patologice

Copilul s-a dus în grădină pentru că se simţea stânjenit. (De ce se simţea stânjenit?) Pentru că era aniversarea părinţilor săi, şi mama nu vroia să-i dea tort, acela era numai pentru tatăl său.
S-a dus în grădină pentru că vroia să stea singur. (De ce vroia să stea singur?) Pentru că nu vroia să stea în casă, tatăl şi mama făceau zgomot şi copilului nu-i plăcea. (Cum făceau zgomot tata şi mama?) Se distrau împreună. (Unde dormi la tine acasă?) În camera părinţilor mei.
Pentru că s-a dus să mănânce în grădină, neavând destulă mâncare.
Prefera să fie singur.
Probabil că a văzut un alt copil mai vesel ca el şi este nemulţumit de ceva. (De ce anume?) Se gândeşte că nu este distractiv ca părinţii să vorbească amândoi şi ca el să rămână singur. Se gândeşte că părinţii se distrează prea mult şi copiii insuficient.
A plecat pentru că nu se simţea în largul său la această petrecere, pentru că înainte a fost rău, insuportabil. Nu vrea să facă pe ipocritul.
Copilul se simte izolat, melancolic, gelos pentru că mama sa este atât de iubită de tatăl său, se simte în plus, un străÎn în această dragoste.
Este foarte simplu: este supărat că nu se ocupă suficient de el, şi că petrecerea este pentru părinţii săi.

3. Povestirea mielului – pentru a se investiga complexul înţărcării şi al rivalităţii fraterne.

O oaie şi mielul ei se află pe o pajişte. În fiecare seară mama îi dă lapte bun şi cald mielului şi acestuia îi place foarte mult. Dar acest miel mănâncă deja şi iarbă. Într-o zi cineva îi aduce mamei sale un alt miel mai mic, căruia îi este foame, fapt pentru care aceasta îi dă şi lui un pic de lapte. Dar oaia nu are destul lapte pentru amândoi, şi atunci îi spune fiului ei: „Nu am suficient lapte pentru amândoi, tu du-te şi mănâncă nişte iarbă proaspătă!”. Ce va face mielul?
Pentru a se vedea doar dacă s-a instalat complexul înţărcării, se va omite etape venirii celuilalt miel, şi se spune că oaia nu mai are lapte şi că mielul trebuie să înceapă să mănânce iarbă.

Răspunsuri normale:

Va merge să mănânce iarbă.
Va căuta lapte în altă parte (la o altă oaie).
Este un pic supărat, dar va merge să mănânce iarbă.

Răspunsuri patologice

Va merge să caute lapte la o altă doamnă. (Mielul va mânca iarbă?) Da, va mânca, dar este foarte supărat pe mamă, îi va reproşa multe. Cred că va muri.
Nu va fi foarte mulţumit, dar se va duce să mănânce iarbă, va fi furios pe mama sa, îl va lovi pe cel mic şi va pleca să mănânce iarbă.
Va fi gelos, va pleca departe şi nu va mai privi la mama sa, ba chiar va încerca să-şi găsească alta, dar nu va reuşi. Va deveni cu timpul din ce în ce mai plÎn de ura împotriva celuilalt, îl va împinge şi va încerca să-l lovească cu capul, dar mai presus de orice se va îndepărta.
Va încerca să arate că este superior şi va bea în grabă laptele de la mama, chiar dacă a băut suficient înainte. Nu va lăsa nimic celuilalt şi apoi va merge să pască iarbă.
Se va preface că este sătul, pentru a nu părea că-l interesează.
Dacă se va supăra va încerca să-l împingă pe celălalt miel într-o tufă cu spini.
Se va gândi: „Nu mai are lapte!”, şi nu va şti de ce, dar se va supune. Va merge imediat să mănânce iarbă spunând: „Este dezgustătoare!”, şi va fi supărat pe mama şi pe cel mic, şi inima sa va fi neagră de supărare. De fiecare dată când cel mic se va apropia îl va lovi cu coarnele pentru a-l face să se supere.
Se va supăra şi-l va lovi pe cel mic.

4. Înmormântarea – pentru a investiga atitudinea privind agresivitatea, dorinţa de moarte, sentimentul de vină, de auto-pedepsire.

Un cortegiu funerar trece pe stradă şi lumea se întreabă cine a murit. Soseşte răspunsul: o persoană care locuia în casa de acolo. Cine să fie?
Pentru copiii ce nu înţeleg conceptul de moarte, relatarea se face astfel: „Cineva dintr-o familie a luat trenul şi a plecat foarte departe, urmând să nu se mai întoarcă niciodată acasă. Cine este?

Răspunsuri normale:

Subiectul va indica o persoană ce a decedat recent în familia sa.
Este o persoană în vârstă, bunicul/bunica.
Este cineva important, sau un oaspete, de aceea lumea se interesează.

Răspunsuri patologice

Este fată.
Era un lup, un leu, sau poate un copil. (De ce a murit?) Pentru că era rău şi trebuia să moară.
Tatăl său.
E tatăl sau mama unui copil, poate un copil.
Fiul cel mare.
Tatăl.

5. Povestirea fricii – folosită pentru a se investiga asupra angoasei şi auto-pedepsirii.
Un băiat spune încet-încet: „Cât de frică îmi este!” De ce anume îi este teamă copilului?

Răspunsuri normale:

Frica de a lua o bătaie.
Frica de a lua o notă proastă.
Frica de un animal.
Frica de război.
Frica de a-i muri singurul părinte.

Răspunsuri patologice

Pentru că a venit vrăjitoarea. (De ce a venit vrăjitoarea?) Pentru a-l ucide. (De ce vrea vrăjitoarea să-l ucidă?) Pentru că fata/băiatul era uneori bună/bun, uneori rău/rea.
Îi este frică de un hoţ care vrea să-l ucidă. (De ce ar vrea hoţul să-l ucidă?) Pentru că acesta i-a strigat vorbe urâte, pentru că nu-l place pe hoţ.
Îi este frică că-l va mânca lupul. (De ce ar vrea lupul să-l mănânce?) Pentru că este un copil foarte, foarte rău.
Îi este frică de diavol. (Ce vrea să-i facă Diavolul?) Vrea să-l pună în cazanul cu foc. (De ce?) Pentru că nu şi-a ascultat părinţii. (De ce nu şi-a ascultat părinţii?) Pentru că este supărat pe mama sa.
Îi este frică să fie singur, să se piardă.
Îi este frică că mama lui îl va lovi pentru că nu a ascultat-o niciodată.
Îi este frică de şerpi.

6. Povestirea elefantului – este utilizată pentru a se investiga complexul castrării.

Un copil are un mic elefant care-i place foarte mult şi care este atât de graţios cu trompa sa cea lungă. Într-o zi, întorcându-se dintr-o plimbare, copilul intră în casă şi constată că elefantul s-a schimbat cu ceva. În ce s-a schimbat elefantul? Şi de ce s-a schimbat elefantul?

Răspunsuri normale:

Copilul a văzut o altă jucărie mai frumoasă, şi a lui nu-l mai interesează.
Nu elefantul s-a schimbat, ci copilul care a crescut şi nu-l mai interesează să se joace.
Nu s-a schimbat.
Şi-a schimbat pielea.
În tip ce copilul lipsea, îngrijitoarea a vărsat apă pe elefant.

Răspunsuri patologice

I-au retezat trompa.
S-a îmbolnăvit pe neaşteptate şi este pe moarte.
I s-a spart un fildeş.
Când îşi roteşte trompa se vede că s-a spart. (Ce gândeşte copilul?) Se face palid şi
ceva se sparge în el.
Şi-a rupt trompa şi copilul este furios, sau dezamăgit şi trist.

7. Povestirea elefantului construit – relatarea se face pentru a investiga note caracteriale posesive şi obsesive, eventual complexul anal.

Un copil a reuşit să construiască ceva pe pământ (un turn), care-i place mult, tare mult. Ce va face? Mama sa îl roagă să i-l dea ei, el poate să i-l dea dacă vrea. I-l va da?

Răspunsuri normale:

I-l va da mamei. Se va juca cu el şi apoi i-l va da mamei, dacă i-l va cere.
Îl va arăta tuturor.

Răspunsuri patologice

Îl va păstra pentru sine. (Dacă mama i-l va cere, el i-l va da?) Nu, pentru că este al lui şi el l-a făcut.
Nu i-l va da pentru că este foarte frumos, nici măcar dacă îl va cere, îl va păstra pentru el.
Îl va păstra în camera sa, dar nu-l va arăta nimănui, pentru că lumea este prea proastă pentru a-l aprecia.

8. Plimbarea cu tata sau cu mama – de regulă folosită pentru a pune în evidenţă complexul lui Oedip.

Un băiat/o fată a plecat să facă o plimbare în pădure cu mama (sau cu tatăl, dacă este vorba de o fată). Amândoi s-au distrat foarte bine. Când se întoarce acasă, îşi găseşte tatăl/mama cu o înfăţişare diferită faţă de cea obişnuită. din ce cauză?

Răspunsuri normale:

Mama/Tatăl este mulţumită/mulţumit.
Mama a pregătit o masă gustoasă.
Mama/Tatăl a muncit mult şi arată obosită/obosit.
S-au întors prea târziu de la plimbare şi tatăl/mama era îngrijorat/îngrijorată.
Mama/tatăl a primit o veste proastă în timpul absenţei lor.

Răspunsuri patologice

Tata şi-a schimbat înfăţişarea pentru că s-a transformat într-un soldat şi eu cred că este foarte supărat pe copilul său. (De ce?) Pentru că s-a purtat urât cu mama în pădure. (Ce a făcut?) A lovit-o!.
Tatăl şi-a schimbat aspectul pentru că este bolnav, a răcit, e bolnav rău, ceea ce nu-i va plăcea mamei.
Tatăl nu a vrut să vină cu ei, a rămas să lucreze, dar nu este mulţumit. (De ce?) Pentru că nu a stat cu mama. (Ce l-a împiedicat să stea cu mama?) Copilul, care a luat-o pe mama.
Mamei îi este teamă de ceea ce au făcut împreună în pădure, de ceea ce se putea întâmpla. (Ce se putea întâmpla?) Îi era teamă că tatăl său să nu încerce să seducă fata.
Mama este geloasă.

9. Povestirea anunţului – în special utilizată pentru a cunoaşte dorinţele sau temerile copilului.

Un copil se întoarce de la şcoală/sau de la o plimbare; mama îi spune: „Nu începe imediat să-ţi faci temele, am o veste să-ţi dau!”. Ce are de spus mama?

Răspunsuri normale:
Mama vrea să-i spună o poveste.
Este vorba de o masă bună sau de o vizită.
Mama a primit o veste bună.
Mama vrea să-i dea sfaturi despre cum să-şi facă lecţiile sau sfaturi despre viaţă (generale).

Răspunsuri patologice
Mama îi spune că nu trebuie să meargă pe stradă. (De ce?) Pentru că îl va lovi o maşină.
Mama vrea să-i spună că nu a fost cuminte şi că nu a ascultat-o.
Mama îl va anunţa de moartea tatălui său, a fraţilor şi a surorilor sale, sau de o boală grea.

10. Visul urât – imaginat pentru a controla povestirile precedente.

Un copil se trezeşte dimineaţă agitat şi spune: „Ce vis urât am avut!”. Ce a visat?

Răspunsuri normale:
Nu ştiu pentru că eu nu visez.
A visat un război.
A visat un animal care-l/o mânca.

Răspunsuri patologice
Pentru că au luat trompa elefantului.
A visat că mama sa murise. (Ce s-a întâmplat?) A fost lovită de o maşină.
Un om rău l-a ucis cu un cuţit mare. (De ce a făcut omul asta?) Pentru că băiatul vroia să treacă strada să meargă la el.
Că diavolul a venit să-l ia. (De ce?) Pentru că nu ascultă niciodată.
A visat că rămăsese singur. (De ce era singur?) Aşa a vrut el. Îi era mai bine singur. (Cum poate ajunge să fie singur?) Se poate pierde, poate greşi strada sau cădea într-o groapă şi muri.
A visat că era cineva în cameră care vroia să-l ia, un hoţ de copii.

Am insistat în prezentarea acestei probe pe identificarea tipurilor de completări de povestire pe care le poate realiza copilul întrucât, deşi conţinutul lor arată provenienţa străină, proba este uşor de folosit la preşcolari. Sunt psihologi care o folosesc în activitatea lor obişnuită iar rezultatele unei atari examinări ne arată succese în interrelaţia psihologului cu preşcolarul. De asemeni sunt specialişti care vorbesc despre creşterea gradului de audienţă al povestirilor la sondarea tensiunilor interne ale unor copii provenind din familii conflictogene.

În categoria P.B. FLUX | Comentariile sunt închise pentru METODA POVESTIRILOR

CONSILIERE PSIHOLOGICA SI PSIHOTERAPIE ON-LINE

Consilierea psihologica on-line este o modalitate de evaluare si interventie , realizata cu ajutorul unui psiholog, mult mai accesibil – pe aceasta cale, a internetului – tuturor persoanelor care, din diverse motive (lipsa resurselor pentru un tratament de lunga durata, tot felul de retineri, timp, distanta – in cazul celor care nu se afla in acelasi oras cu terapeutul ales sau sunt plecati din tara si se simt mult mai in largul lor sa discute in limba materna) nu pot beneficia in mod direct de serviciile oferite de un psihoterapeut, intr-un cabinet de psihologie.

Consilierea psihologica on-line se adreseaza acelor clienti (nu pacienti…acestia tinand de zona distincta a psihiatriei) care parcurg perioade delicate si pline de tensiuni de tot felul, care au nevoie de sprijin sau care isi manifesta dorinta sa regleze anumite aspecte speciale  in viata lor. Nu in ultimul rand , vorbim efectiv, despre o forma de a face psihoterapie intr-un mod mult mai putin costisitor!!!

Consilierea psihologica on-line se realizeaza prin intermediul unei conexiuni la internet, folosind platforma Skype. Sedintele online video – Skype, se desfasoara intr-o maniera cat mai apropiata de intalnirea reala din cabinet, si reprezinta cel mai eficient serviciu online. Pentru a fi in legatura directa, in timp real cu specialistul, aveti nevoie de o conexiune buna la internet, o camera video (tip webcam), un cont activ pe Skype si programul Skype instalat in calculator sau mobil.

Utilizând serviciile de consiliere psihologică si psihoterapie online, înţelegeţi şi sunteţi de acord cu termenii şi condiţiile ce urmeaza a fi prezentate aici:

  • Acest serviciu se adreseaza persoanelor cu vârsta de peste 18 ani. Dacă nu ati împlinit această vârstă, psihoterapeutul va avea nevoie de acordul scris al unui părinte sau al tutorelui  legal.
  • Toate datele de identitate şi informaţiile utilizate în cadrul şedinţelor de consiliere/ psihoterapie online, vor rămâne strict confidenţiale ( nu vor fi divulgate nici unei terte parti), iar psihoterapeutul nu va face publice datele oferite de către dvs. şi nu va păstra înregistrări audio sau video cu discuţiile avute.
  • Ca si beneficiar al acestor servicii, sunteti responsabil în totalitate, pentru veridicitatea datelor oferite psihoterapeutului.
  • În cadrul consultatiei, vom discuta despre motivul solicitării serviciului de consiliere/ psihoterapie online. Vom discuta despre condiţiile de desfăşurare ale sedintelor, iar ulterior va fi semnat un contract.
  • Acest contract de prestări servicii psihologice va fi semnat de dvs şi de către psihoterapeut, în acest contract fiind prezentate toate aspectele ce țin de buna desfăşurare a acestor servicii şi aspecte legate de costuri, de confidenţialitate, precum şi reguli importante pentru buna desfasurare a terapiei.
  • Psihoterapeutul utilizeaza toate informatiile, tehnicile si experienta acumulata, pentru a va ajuta sa va redobanditi starea de bine.
  • Psihoterapeutul va oferi suport si orientare, va va ajuta sa intelegeti si sa acceptati anumite stari, ganduri sau emotii în vederea restabilirii unei stări de bine, de echilibru, in scopul autocunoașterii și a optimizării personale.
  • Intervenţia psihologica este influentata de  sinceritatea, deschiderea şi implicarea dvs, de aceea este esential sa oferiti informaţii reale despre dumneavoastra si evenimentele din viata dvs.
  • In cadrul sedintelor vom putea discuta despre orice experienta, situatie, pe care ati trait-o, atunci cand veti fi pregatit, cand va veti simti confortabil cu asta.  Important este sa mergem in ritmul dvs, asa cum simtiti ca e bine.
  • Intervenția psihologică online nu are valoare de evaluare psihologică, iar psihoterapeutul nu oferă diagnostic/ evaluare psihiatrică şi nici nu prescrie medicamente. Orice preocupări sau nelămuriri legate de starea dvs. de sănătate trebuie discutate cu psihoterapeutul, pentru a putea fi îndrumat catre medici, în functie de specificul afectiunii.
  • În anumite situaţii, atunci cand a existat un diagnostic psihiatric, sau un diagnostic medical anterior consultatiei psihologice,  psihoterapeutul vă poate solicita evaluări medicale din partea medicului dvs. de familie sau a altor medici specialişti.
  • Pentru o buna organizare,  veti fi contactat prin e-mailSkype sau telefon,  iar aceste date de contact vor fi solicitate de catre psihoterapeut, inaintea inceperii sedintelor.
  • Toate şedinţele de consiliere psihologică / psihoterapie online au loc numai în urma programării şi achitării lor, în cadrul stabilit, iar contactele exterioare cadrului terapeutic nu sunt recomandate pe perioada intervenţiei psihologice.
  • Clientul are obligatia sa anunte cu cel putin  24 de ore înainte de ora programată pentru şedinţă, neprezentarea la şedinţa programată, în caz contrar, această şedinţă  va fi achitată integral, fără posibilitatea restituirii banilor
  • Durata unei şedinţe este de 45 de minute.
  • Pentru informatii referitoare la costurile sedintelor va rugam sa ne contactati telefonic sau prin email. Pentru platile in cont bancar, clientul va achita si comisionul.
  • Programarea este considerată confirmată numai în urma trimiterii de către dumneavoastră a detaliilor plății ședinței ( ordin de plata etc), în maxim 24 de ore, pe adresa de e-mail a psihoterapeutului și a primirii unui e-mail de confirmare din partea acestuia.
  • Toate şedinţele programate se plătesc, indiferent daca participati sau nu. Suma achitată pentru şedinţă nu vă va fi returnată în cazul in care nu participati la sedinta programata.
  • Incheierea intervenţiei psihologice are loc atunci când persoana simte ca a atins o stare de bine si cand simte ca problema/ situatia pentru care a solicitat serviciile psihologice, s-a  rezolvat.  Intentia de a incheia sau de a sista momentan sedintele ( pe o anumita perioada de timp), se discută cu psihoterapeutul in cadrul unei sedinte de incheiere. (  incheierea unui proces este foarte importanta, indiferent ca este temporara sau definitiva)
  • Clientul are dreptul ca, în orice moment al interventiei psihologice , să solicite încheierea ședințelor de consiliere/ psihoterapie comunicând acest lucru psihoterapeutului, in cadrul sedintei.
  • Alte situaţii în urma carora intervenţia psihologică se opreşte: lipsa timpului necesar alocat şedinţelor, din partea clientului, dificultăţi financiare care fac imposibilă plata şedinţelor, neachitarea şi neprezentarea clientului la 2 şedinţe consecutiv. Toate situaţiile de mai sus sunt discutate impreuna cu psihoterapeutul, acesta anunţând oprirea intervenţiei psihologice.
  • Detaliile legate de desfasurarea sedintelor vor fi specificate clar in contract.

IMPORTANT

Va aducem la cunostinta ca:

Participaţi la aceste şedinţe,  deoarece aceasta este alegerea dvs  si decizia va apartine!!!

În categoria P.B. FLUX | Lasă un comentariu

Tulburarea de spectru autist – TSA

In ultimii trei ani, numarul de cazuri diagnosticate cu TSA a crescut in mod considerabil, insa nu s-a dovedit cu certitudine daca acest fapt este rezultatul unei cresteri reale sau unul datorat adresabilitatii si informarii populatiei asupra autismului, modificarilor criteriilor de diagnostic si disponibilitatii serviciilor de sanatate mintala.Dovezile stiintifice au aratat ca exista numeroase cauze genetice, medicale si neuroanatomice ale TSA.Nu exista dovezi certe care sa arate o asociere cauzala intre autism si vaccinare; procentul de tulburari gastrointestinale in perioada de sugar si copil mic nu este mai ridicat la copiii cu TSA decat in populatia generala; studiile recente cu grupuri de control nu justifica utilizarea dietelor de excludere ale cazeinei si glutenului.
Semne de debut si identificare precoce

Primele semne ale tulburarii, devin evidente in jurul varstei de 12 luni; la 18 luni, parintii incep sa se ingrijoreze si solicita evaluarea din partea unui specialist in jurul varstei de 2 ani. Astfel, pentru identificarea cat mai precoce a TSA, au fost mentionate cateva semne, a caror prezenta la un copil, constituie un semnal de alarma si instituie necesitatea pentru o evaluare globala a dezvoltarii:
Pana la 12 luni: nu gangureste, nu arata si nu utilizeaza gesturi pentru a-si face cunoscute dorintele Pana la18 luni: nu pronunta nici un cuvant cu sens Pana la 24 luni: nu pronunta propozitii simple – 2 cuvinte – in mod spontan Orice pierdere a abilitatilor de limbaj sau a celor de relationare sociala, la orice varsta Lipsa privirii ochi in ochi Lipsa exprimarii bucuriei Lipsa impartasirii placerii sau interesului Lipsa de raspuns la propriul nume Lipsa coordonarii privirii, expresiei faciale, gesturilor cu sunetele Prozodia neobisnuita Miscari si posturi repetitive ale corpului Miscari repetitive cu obiectele Pentru ca interventia precoce este factorul esential de care depinde evolutia tulburarii, medicii de familie si pediatrii pot efectua, dupa varsta de 18 luni, screening-ul pentru autism. Avand in vedere variabilitatea clinica crescuta a TSA, trebuie sa mentionam ca nu exista manifestari patognomonice care sa orienteze cu certitudine diagnosticul si, de aceea, absenta semnelor enumerate nu exclude un posibil diagnostic.

Manifestari clinice

Deoarece autismul este in principal o tulburare a dezvoltarii, manifestarile clinice variaza, in mod semnificativ, nu numai de la copil la copil ci si la acelasi copil in timp. Unele simptome pot fi mai accentuate si mai intense la o anumita varsta si pot varia ca severitate la alta varsta, determinand tablouri clinice diferite desi toate sunt expresii ale aceluiasi spectru de tulburari. In TSA manifestarile clinice sunt grupate in trei categorii de deficite: de interactiune sociala (privirea „ochi in ochi”, gesturile si postura corpului, lipsa abilitatilor de relationare cu cei de aceeasi varsta, incapacitate de relationare empatica cu propria mama, nu-si exteriorizeaza dorintele, interesele, nu plange daca se loveste, pare neatent fata de obiectele si persoanele din jur), de limbaj utilizat pentru comunicarea sociala si de comportament, care este este adesea stereotip, repetitiv si ritualizat. De cele mai multe ori, parintii observa, in jurul varstei de 2-3 ani, atitudinea indiferenta a copilului, care se comporta de parca „nu aude” atunci cand este strigat, nu priveste in ochi, nu se joaca cu alti copii, nu vorbeste si nici nu foloseste gesturi pentru a-si face cunoscute dorintele, prezinta miscari stereotipe (flutura mainile, se leagana, topaie, merge pe varfuri) si pare interesat mai mult de anumite parti ale jucariilor decat de initierea unui joc cu sens. Abilitatile imaginative ale copiilor cu autism sunt, adesea, limitate. Capacitatea lor de a initia un joc simbolic, imaginativ sau social este afectata (de exemplu nu poate pretinde o situatie in joc). In consecinta, ei au dificultati de intelegere sau adaptare la intentiile si emotiile celorlalti, nu pot sau nu stiu sa actioneze conform experientelor din trecut sau anticipand viitorul.

Copiii cu autism pot prezenta, de asemenea, alte probleme comportamentale sau boli asociate – comorbiditati care ar trebui luate in considerare in momentul evaluarii: ADHD, tulburari anxioase, tulburare depresiva, intarziere mintala, intarziere in dezvoltarea limbajului, tulburari de somn, patternuri alimentare anormale, crize de furie si agresivitate severe si comportament auto-agresiv.

Diagnostic Pentru stabilirea diagnosticului, nu exista investigatii de laborator specifice. Evaluarea comportamentelor si a abilitatilor copilului pe baza unor scale de diagnostic standardizate, examinarea fizica, neurologica si observatia directa a copilului de catre specialist sunt instrumentele principale ale unui diagnostic corect. Totusi, pentru excluderea altor tulburari in al caror tablou clinic pot aparea simptome de tip autistic (ca, de exemplu, sindromul X fragil, tulburari genetice metabolice, tulburarea de dezvoltare a limbajului expresiv si/sau receptiv, intarzierea mintala, tulburari senzoriale) se pot efectua: audiograma, teste de sange si urina pentru screening metabolic, teste genetice, EEG, CT, RMN.

Exista doua etape ale strategiei de identificare precoce a TSA de catre medicii de familie si pediatri: monitorizarea semnelor precoce de autism in contextul evaluarii de rutina a dezvoltarii copilului si, in cazul in care sunt prezente anumite modificari, practicienii vor utiliza un instrument de screening al TSA pentru identificarea copiilor cu risc crescut. Screeningul pentru autism este recomandat in cazul copiilor cu intarziere de limbaj/comunicare, la cei care prezinta un regres in achizitia limbajului si abilitatilor sociale si la copiii ai caror parinti isi exprima ingrijorarea cu privire la anumite manifestari care fac parte din spectrul autist.

Academia Americana de Pediatrie recomanda screeningul tuturor copiilor la 18 si 24 luni. Daca interviul de screening evidentiaza manifestari anormale, medicul de familie sau pediatrul va recomanda o evaluare complexa specializata in vederea stabilirii diagnosticului si elaborarea planului de interventie precoce.

Tratament TSA este o tulburare complexa si extrem de heterogena, una dintre cele mai frecvente tulburari in patologia psihica a copilului. Diagnosticul la o varsta cat mai mica si initierea precoce a unui tratament adecvat, bazat pe interventii educative timpurii, sunt punctele cheie ale interventiei in cazul unui copil cu TSA. Interventiile farmacologice si cele nonfarmacologice, comportamentale, trebuie sa fie complementare si individualizate.

În categoria P.B. FLUX | Lasă un comentariu

ILLUMINATION MUSIC 7

În categoria P.B. FLUX | Lasă un comentariu

PSIHOLOGIA SPORTIVA – Ramura distincta a psihologiei generale.

După 1970 psihologia sportului a început să se dezvolte, intai si intai, peste ocean, in SUA şi să fie acceptată în mai mare măsură ca o disciplină separată în cadrul ştiinţelor sportului. Cercetarea sistematică, prin numărul crescând de psihologi în sport, a jucat un rol important în impunerea acestei discipline. De fapt, scopul primar al psihologilor devansa baza cunoaşterii psihologiei sportului prin intermediul cercetării experimentale.
Interesul pentru psihologia cognitivă a sportului se reflectă în progresul înregistrat în domeniul cercetării în psihologia sportului, cercetarea fiind direcţionată pe teme cum ar fi: identificarea celor mai eficace maniere de antrenament pentru optimizarea formării deprinderilor şi dezvoltarea personalităţii, a tehnicilor de armonizare a echipei, a modalităţilor de comunicare, de cunoaştere a caracteristicilor psihologice a sportivilor de perspectivă.
Sprijinul suplimentar pentru recunoaşterea crescândă a psihologiei sportului în cadrul psihologiei de bază vine de la Asociaţia Psihologică Americană (APA), în 1987 APA a recunoscut în mod oficial ramura psihologiei sportului ca Diviziunea 47 care dă membrilor APA cadru ştiinţific pentru a-şi susţine cercetarea.
După anii 1990 se constată creşterea continuă a cercetării în psihologia sportului şi aplicarea cunoştinţelor în domeniul pregătirii în antrenament şi pentru concurs. Psihologia sportului în fostele ţări din Europa de Est s-a dovedit a fi de o importanţă deosebită pentru cei interesaţi de performanţele de vârf. Decurgând de aici, specialiştii psihologi în sport din Europa de Est exercită un rol semnificativ la toate nivelele – de la selectarea, antrenarea şi pregătirea competitivă a sportivilor.
Psihologia sportului va deveni un domeniu interdisciplinar cu aplicaţii din ce în ce mai diverse cu tendinţa de integrare a antrenamentului mintal în cadrul antrenamentului fizic şi tehnic. De asemenea, instruirea psihologilor în sport continuă să fie o preocupare majoră prin crearea unei baze ştiinţifice riguroase şi formarea competenţelor practicantului psiholog în sport.

În categoria P.B. FLUX | Lasă un comentariu

PROBLEMA CONFLICTULUI IN FAMILIE – In Psihologia Contemporana

Conflictele constituie o componentă naturală inevitabilă a vieţii sociale a fiecăruia dintre noi. Cei mai mulţi oameni consideră conflictele ca fiind ciocniri distructive , ireconciliabile, în urma cărora unii cîştigă în defavoarea altora dar preocuparea de tip ştiinţific privind căile de a face faţă conflictelor a dus la dezvoltarea unor modele şi strategii de abordare eficientă şi constructivă a conflictelor. Aceste noi modele prezintă procesul rezolvării conflictelor nu ca pe un cîmp de bătălie, ci mai curînd cape o şansă de a învăţa lucruri noi, de a ne dezvolta responsabilitatea şi de a rezolva conflictele prin colaborare.
În plan istoric, toată existenţa omenirii în întregime este impregnată cu conflicte – de la primul, care a dus la izgonirea lui Adam şi Eva din rai şi care a pus începutul neamului omenesc, şi pînă astăzi. Toate punctele cruciale ale istoriei omenirii, absolut exact coincid cu apogeurile situaţiilor conflictuale. Toate schelele conflictelor uimitor de uniform se repetă din secole în secole, şi cu atît mai mult acţionează inevitabil în orice situaţie istorică.
Stabilitatea existenţei conflictuale este factorul fundamental al istoriei omenirii la orice nivel al organizării sociale, inclusiv manifestările personale.
Rezultatul cantităţii enorme a manifestărilor conflictuale de la cele personale la cele globale, de la “prieteneşti” pînă la interstatale – ne conving în necesitatea notorie şi folosul oricăror acţiuni, îndreptate spre înlăturarea conflictelor, înmuierea sau evitarea, pentru justificarea oricăror măsuri la neadmiterea lor. E prea tristă experienţa noastră proprie, nevorbind de experienţa istorică a statelor şi popoarelor. Nici nu este nevoie să privim în trecutul istoric îndepărtat şi furtunos pentru a găsi exemple – este îndeajuns să ne amintim viaţa noastră şi tot ceea ce a avut loc în acest răstimp scurt înăuntrul şi în afara noastră.
Fericirea – şi anume aşa de apropiată nouă cea proprie, şi aşa de ademenitoare, luminoasă socioumană – nu o putem vedea altfel, decît într-o existenţă neconflictuală, în armonia sufletească generală şi proprie. Conflictul însă inevitabil include în sine dezarmonia, ciocnire, privaţiune, durere şi chinuri, şi de acum deaceea nu poate face parte din sfera fericirii.
Însă în acelaşi timp o cantitate mare de oameni participă la conflict şi neîntrerupt le dau naştere; dar lucrul cel mai interesant nu e nici asta. Într-un mod paradoxal fiecare participant la conflict, fiecare parte, fiecare din noi găseşte o argumentare îndoit pozitivă a participării în conflict, urmăreşte cele mai nobile scopuri – dorinţa binelui, apărarea concepţiilor, lupta pentru idealul luminos, apărarea principiilor sacre, a valorilor, prietenilor şi altele. O parte considerabilă a conflictelor, dacă nu majoritatea absolută este condiţionată nu de intenţii răutăcioase conştiente, dar de dorinţa sinceră a binelui.
În cercetarea noastră am pornit de la ipoteza că în cadrul grupului de familii conflictuale şi mai puţin conflictuale, tipurile de comportament ale reprezentanţilor ambelor grupuri diferă nesemnificativ sau deloc. În schimb diferenţe semnificative apar între tipurile de comportament ale reprezentanţilor celor două grupuri (soţ conflictual – soţ nonconflictual, soţie conflictuală – soţie nonconflictuală).
Obiectivele:
a) depistarea şi descrierea familiilor cu comportamente favorizante pentru apariţia conflictului.
b) Depistarea şi descrierea familiilor cu comportamente constructive sau mai puţin conflictuante.
c) Analiza comparativă a rezultatelor obţinute în cadrul cercetării celor două grupuri.

SCOPUL cercetării noastre a fost stabilirea tipului de comportament al soţilor în situaţii conflictuale.

Rezultatele obţinute.
Tip de soţi şi metoda aleasă în situaţie de conflict.

Tipul de comportament
Tipul de soţ                   Concurenţă Colaborare Compromis Evitare Adaptare
Soţ conflictual                    8,4              7,7               7,0               5,4        2,3
Soţ mai puţin conflictual    2,6             6,8               7,7                7,0        5,7
Din grupul studiat de soţi am observat că cel mai frecvent tip de comportament utilizat de către soţii conflictuali este concurenţa, iar colaborarea şi compromisul mai puţin. Aceşti soţi utilizează mai rar evitarea conflictului, rezolvarea lui în mod constructiv, sunt mai puţin sensibili la înţelegerea partenerului. Soţii predispuşi spre concurenţă se adaptează mai greu la situaţiile cu care ei nu sunt de acord, tind să-şi expună şi săi impună mai întîi propriile păreri fără al înţelege pe celălalt. Uneori, problema iscată rămîne nerezolvată şi din cauza divergenţelor de păreri, opinii, concepte. Rezolvarea situaţiei prin compromis se întîlneşte mai rar.

Tip de comportament
Tipul de soţie                           Concurenţă Colaborare Compromis Evitare Adaptare
Soţie conflictuală                        8,5                7,7                7,0               5,4         2,3
Soţie mai puţin conflictuală       5,4               6,0                7,5               6,4         4,7
Analiza datelor grupului de soţii conflictuale, denotă faptul că necătînd la aceea că concurează mai puţin ca soţii lor, deasemenea practică metodele folosite de soţii conflictuali. Soţiile tind spre compromis şi înţelegerea situaţiei iar conflictul apare din cauza nedorinţei soţului de a ceda, şi provocarea altor discuţii.

Tip de comportament
Tipul de familie                   Concurenţă Colaborare Compromis Evitare Adaptare
Familie conflictuală                    8,4                 7,6               7,5               4,5         2,2
Familie mai puţin conflictuală  3,5                6,9                7,6               6,7         5,2
Efectuînd analiza comparativă a tipului de comportare în familiile conflictuale şi familiile mai puţin conflictuale , am observat o diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte metoda aleasă în situaţiile de conflict. Soţii din grupul mai puţin conflictual mai des utilizează metoda colaborării, compromisului şi evitării faţă de soţii din grupul conflictual, care practică mai mult concurenţa, iar compromisul şi evitarea, în cazuri mai rare.

Aplicarea testului t (student) şi obţinerea unui rezultat de t =2.7 la pragul p<0.05 dovedeşte o diferenţă semnificativă între rezultatele obţinute de membrii celor două grupuri de familii la toate variabilele (tipuri de comportament) măsurate.

CONCLUZIE
În urma efectuării cercetării experimentale ipoteza înaintată anterior s-a confirmat. În cadrul grupului de familii conflictuale şi mai puţin conflictuale tipurile de comportament între soţ – soţie în cadrul ambelor grupuri diferă nesemnificativ sau deloc. În schimb, diferenţe semnificative apar între tipurile de comportament ale reprezentanţilor celor două grupuri (soţ conflictual – soţ mai puţin conflictual, soţie conflictuală – soţie mai puţin conflictuală).

ÎNCHEIERE
Dorinţa de a fi fericit cu soţul sau soţia- aceasta este atît de frumos şi natural pentru fiecare familie. Dar tot atît de greu de păstrat această fericire simplă în ciocnirile cu viaţa şi mărunţişurile gospodăreşti, să duci pînă la ultimile zile dragosteea ta. O simplă dorinţă aici este puţin, este necesar încă şi aceea ce noi, conştientizînd toată imensitatea şi dificultatea fenomenelor ascunse în ea, am încercat să exprimăm printr-o idee- arta de a fi soţi.
Această artă este necesară nu numai pentru păstrarea fericirii relaţiilor conjugale. Căsătoria este ca un centru al greutăţii întregii familii, punctul de atracţie, care transformă toată familia într-un întreg; ori, invers, goneşte membrii ei spre orbitele singurătăţii şi deaceea însemnătatea cunoştinţelor despre arta de a fi soţ-soţie este greu de apreciat, care sunt factorii ce duc la păstrarea acestei armonii, evitarea conflictelor, care uneori duc la probleme grave în familie sau rezolvarea lor în mod constructiv.

În categoria P.B. FLUX | Lasă un comentariu

ILLUMINATION MUSIC 6

În categoria P.B. FLUX | Lasă un comentariu

FARISEISMUL NOSTRU…CEL DE TOATE ZILELE

Cu masca,fara masca,jucam pe scena teatrului vietii pamantene,incercand sa cream o impresie cat mai buna semenilor nostri.Vrem chiar ca cei din jurul nostru, sa ne considere ideali,sa ne idolatrizeze chiar,sa ne aduca laude nemeritate,sa ne puna pe un piedestal inalt si acolo sa ramanem mereu.Dar meritam oare asemenea onoare?Meritam sa ocupam un loc atat de inalt in inimile oamenilor?Raspunsul este dat de faptele noastre.Daca faptele noastre sunt conforme cu legile divine,meritam si… invers daca nu sunt.Mai intotdeauna ne ascundem mai ales in fata celor care nu ne cunosc foarte bine,defectele si caracterul nu tocmai moral.Cu alte cuvinte purtam o masca care sa ne ascunda partea urata din noi.Dar fata de cei apropiati ne dam jos masca si suntem noi insine.Cei cu multiple defecte,uneori cu un caracter indoielnic si insidios.Nu mica mi-a fost mirarea sa constat de multe ori ca,oameni pe care i-am cunoscut indeaproape,afisau fata de necunoscuti masca smereniei,a cinstei,a puritatii sufletesti,a corectitudinii in toate,cand de fapt erau tocmai la polul opus acestor calitati.Am cunoscut oameni care se foloseau de citate din Noul testament,din scrierile religioase,dandu-le altora sfaturi de bine,cand tocmai ei aveau un comportament total anticrestin si total impotriva perceptelor morale.Acest lucru scoate la iveala fariseismul lor,masca pe care o poarta cu un singur scop si anume acela de a le fi aduse laude de catre altii,de a fi ridicati in slavi ,de a fi onorati pentru asa zisele calitati morale spirituale.Niciodata,dar niciodata, sa nu asteptam laude chiar daca facem un bine cuiva si cu atat mai mult cu cat nu suntem ceea ce parem a fi.Smerenia inseamna sa nu stie dreapta ce face stanga,sa nu ne ridicam in ochii altora purtand masca idealitatii.Pentru ca nu suntem ideali.Unul singur e ideal,Dumnezeu.Noi suntem impuri sufleteste.Si ar trebui sa stam cat mai departe chiar si de primirea de laude,cu atat mai mult nemeritate.Am vorbit mai demult despre rolul cuvintelor si despre legatura pe care o au cu felul nostru de a trai.Nimeni nu poate spune ca,daca se exprima urat,traieste frumos,sau daca se exprima frumos traieste urat.Cuvintele zidesc sau surpa.Dupa cum ne exprimam asa obtinem si efectul.De zidire sau naruire.Am auzit oameni la o varsta respectabila care se exprimau extrem de urat.Din pacate si femei.Femeia prin esenta ei este o creatura sensibila care trebuie sa exprime in tot ce face frumosul,arta,armonia.Sa aduca zambete in viata celor care exista in preajma ei,sa aduca linistea si pacea.Din pacate exista femei care dimpotriva aduc dezbinare,ura,neliniste,dizarmonie in viata altora.Sunt femeie si sunt o feminista convinsa.Dar raman uneori interzisa cand aud din gura unor femei cuvinte urate,aducatoare de rau in general.Nu exista un om,barbat sau femeie,care sa aiba o motivatie in a folosi cuvinte urate,in nici o circumstanta.Cei care se exprima in acest mod,au si o viata pe masura.Sa invatam ca modul nostru de a ne exprima ne tradeaza la un moment dat,chiar daca incercam sa parem altii decat suntem.Cuvintele noastre trebuie sa exprime frumosul,pozitivismul,pacea.Altfel efectele cuvintelor noastre se vor intoarce asupra noastra ca un bumerang,cu o forta infinit mai mare decat cea cu care le-am indreptat asupra unei fiinte.Asa se intampla mereu.Daca spunem cuvinte de iubire,iubirea se va intoarce mult mai puternic asupra noastra,iar daca rostim cuvinte pline de ura,acea ura se va intoarce asupra noastra cu o forta mult mai mare decat cea cu care am lansat-o.Sa avem grija ce afisam fata de semenii nostrii.Fata de toti.Sa nu facem o selectie,sa nu ne purtam frumos numai cu unii iar cu altii urat.Altfel dam dovada de fariseism.Cu Dumnezeu nu ne jucam.Nu putem sa ne purtam cand frumos cand urat.In fiecare fiinta din fata noastra,trebuie sa-l vedem pe Dumnezeu.Am putea sa ne purtam urat cu Dumnezeu?Nu.Asa nici cu cei apropiati noua sa nu ne purtam.Sa nu fim farisei,sa nu purtam masti diferite in functie de imprejurari.Sa fim mereu aceeasi,sa fim fata de toti iubitori,cinstiti,plini de compasiune.Altfel noua insine ne facem rau.Sa ne rugam mereu pentru aproapele nostru,si nu sa-l parasim uneori intr-o balta de sange,la figurat vorbind.Sa invatam de la natura pentru ca avem multe de invatat.Natura este creatia lui Dumnezeu perfecta.Si omul este o creatie perfecta.Dar pentru ca este slabit spiritual cade in pacate.Nu veti auzi niciodata spunandu-se ca un animal de exemplu a facut vreun pacat.Dar despre un om veti auzi cu siguranta.Nu trebuie sa ne judecam intre noi dar trebuie sa na atragem atentia intre noi,daca vedem ca cineva se abate de la drumul drept.Sa ne facem datoria morala.Daca il vom lasa in voia sortii,neatragandu-i atentia e ca si cum l-am ucide cu buna stiinta.Un mare pacat este si indiferenta.Adica sa poti face un bine si sa nu-l faci.Sa treci indiferent pe cuvinte fara viata.Cuvinte goale,fara langa pacatul altuia sau suferinta altuia.Dar inainte de toate trebuie ca noi sa fi ajuns in masura in care sa facem acest bine.Nu sa facem rau altora cu buna stiinta,iar in acelasi timp sa impartim sfaturi de bine altora.Pentru ca acele sfaturi date de noi in acele conditii nu vor avea efecte pozitive,benefice asupra destinatarului. Sfaturile pe care le dam altora sa ni la dam in primul rand noua.Si sa le aplicam in viata noastra intai, ca sa putem fi un exemplu pentru ceilalti.

În categoria P.B. FLUX | Lasă un comentariu

ILLUMINATION MUSIC 5

În categoria P.B. FLUX | Lasă un comentariu

15 LUCRURI PE CARE NU AI VREA SA LE AUZI DACA… TI-AI ASCULTA SUBCONSTIENTUL !

Atentie : cand citesti acest articol , este posibil sa iasa un fum gri din monitor, fum care este un sistem de aparare proiectat de ego-ul tau pentru a te tine in intuneric. De  asemenea poti simti o serie de sentimente precum : furie, neincredere, rusine, confuzie, vina, frica, paralizie emotionala, autocriticism, dispret intelectual, un sentiment de amorteala, o stupoare a gandurilor si alte metode pentru a evita adevarul.

Daca reusesti insa sa treci de acest fum si de oglinda propriului ego si sa vezi mult mai adanc in mintea ta, atunci poti descoperi un adevar eliberator despre tine. In mod inconstient cautam anumite tinte in viata , de obicei teluri negative , in timp ce ne prefacem ca se intampla altceva complet diferit. In alte cuvinte , ne pacalim singuri. Ne convingem ca  ceea ce se intampla de fapt , nu se intampla. De exemplu un om care spune ca isi doreste sa manance sanatos , este posibil sa-si doreasca sa se intample exact opusul. Sau o femeie care spune ca doreste sa fie intr-o relatie stabila, sa caute defapt un barbat instabil.

Atata vreme cat ne prefacem, nu exista nici o speranta pentru schimbare. Numai daca o sa recunoastem adevarul vom putea sa ne eliberam.

Pentru a intelege insa cum functioneaza subconstientul este nevoie de curaj.

Si iata de ce: Unele din intentiile noastre si din comportamentele noastre pot fi deranjante. Daca nu credeti ca oamenii sunt capabili de fapte subversive , atunci nu v-ati uitat destul de bine in jur sau in interiorul vostru.

Pentru a vedea cu adevarat ce se intampla  in viata voastra si cu comportamentul vostru, este nevoie sa fiti dispusi sa va uitati peste ego-ul vostru public – „ego-ul” pe care va doriti ca toata lumea sa-l vada. Acest lucru ar trebui sa inceapa cu realizarea ca tu nu cauti intotdeauna ce este mai bine pentru tine sau pentru alti oameni. De fapt este posibil sa fii atras de lucruri negative.  Daca iti doresti sa scapi de astfel de tendinte , atunci trebuie sa le observi.
Iata 15 exemple de lucruri pe care ai putea sa le auzi daca ti-ai asculta subconstientul.

  • Nu-mi place suferinta cronica emotionala. Dar imi plac scuzele pe care mi le confera.
  • Imi exagerez problemele pentru ca acestea sa para imposibil de rezolvat. Atunci , nu mai este nevoie sa ma chinui sa le rezolv.
  • Pretuiesc haosul pe care l-am creat in viata mea. Este cea mai buna razbunare impotriva parintilor mei ingrozitori.
  • Sunt plictisit si fara nici un scop, asa ca tot creez drama ca sa ma amuz.
  • Imi folosesc barbatul pentru sprijin financiar , desi nu pot sa-l suport.
  • Am crescut cu rusine si acum ma fac de rusine intr-una. Fac multe lucruri pentru a-mi da motive sa fiu dezamagit.
  • Acel sentiment de gol adanc din interiorul meu , il numesc „acasa” caut implinire in lucrurile care nu ma implinesc (mancare,televizor, alcool, droguri, tigari, relatii fara sens, etc… fac toate astea pentru a tine in viata goliciunea din interior. Nu stiu ce as fi fara ea.
  • Refuz sa am grija de mine pentru ca altii sa o faca.
  • Sunt enervant si gasesc o satisfactie ciudata in atentia negativa pe care o primesc.
  • Nu stiu cine as fi fara acest sentiment de inutilitate, asa ca fac in continuare lucruri care sa ma faca sa ma simt fara valoare, inutil.
  • Ma tin ocupat pana peste cap pentru a-mi evita casatoria mizerabila.
  • Imi folosesc nevasta pentru sex si mancare desi nu imi pasa deloc de ea.
  • Indiferent de ce fac, gasesc o cale de a ma critica, ca metoda de a tine in viata traditia familiei.
  • Am fost mereu singuratic(a) , asa ca alung toti oamenii de langa mine pestru a pastra asta.
  • Oops, iar am gresit! Asta o sa-i invete minte sa nu se mai astepte la nimic de la mine.

Cel mai mare obstacol in calea schimbarii este sa nu poti vedea  problema.

Majoritatea dintre noi credem ca avem un singur set de probleme (nu avem destui bani, nu avem destula vointa, avem ghinion, nu putem lua deciziile corecte, etc…) cand in realitate avem o cu totul alta problema.  Este ca si cum ne injunghiem in picior si singura problema pe care o observam este ca sangeram. Odata ce o sa observam cutitul in mana noastra o noua realitate isi va face aparitia – si o noua serie de alegeri vor deveni disponibile.

Asa ca opriti-va. Daca i-ati da subconstientului vostru o sansa sa vorbeasca adevarul chiar acum, ce ar avea de spus? Un raspuns sincer inseamna inceputul calatoriei eroului catre iluminare.

Intr-o lume plina de rezolvari superficiale, psihologie de mana a doua si medicamente peste medicamente, adevaratele solutii au ajuns aproape imposibil de gasit.

În categoria P.B. FLUX | Lasă un comentariu